..de multe ori , ma gandesc la cei doi ani in care fata mea acra era singura mea obtiune, era tot ceea ce gaseam in inima mea. a fost greu , si ink mai este pentruk ranile sunt cele kre nu se vindeca cu un zambet.. chiar dak ani aceea au trecut, privesc inapoi si imi place sa vad modul in care El imi dadea zi de zi noi arme sa inving in lupta.. de accea oricat a fost de greu, imi place sa imi amintesc de EL chiar si in necazurile vietii..

p.s:Ori cat ar fi de greu sa speri, o vei face deoarece e ultimul lucru care iti ramane..sunt lucruri in viata ce nu-ti aduc fericire, doar satisfactie, iar diferenta dintre ele nu o vezi pentruk lucrurile cu care te hranesti sunt asemeane unei teori moarte.. ei bine, :) eu voi sti mereu , chiar de visele mi se naruie, va fi pentruk k El are un plan mai.maret decat il aveam eu in vis.. Still hoping, soon you get what you whant!